Voi publica, în scopul înveselirii atmosferei pe acest blog, două gânduri. Ele s-au regăsit și pe Facebook, însă aici sunt reproduse cu un plus de diacritice.

Câteodată mă trezesc dimineața (sau în orice caz, într-un moment pe care aleg să îl numesc dimineață) cu un gând care tocmai îmi scapă printre degetele minții. Mi-am propus, pe cât posibil, să le capturez pentru posteritate. Iată deci două gânduri:

Imaginația dimineții glumește cu mine, ca o mare care depune senzații pe plaja percepției și le fură înapoi până să ajung sa le prind.

Universurile posibile se strivesc implacabil de sunetul deșteptării. Cele două alarme sună în tandem și când o dezmierd pe una dintre ele ca să capăt puțin răgaz, cealaltă sună cu reproș, ca și când aș fi înșelat-o.

După ce aștern gânduri ca astea pe ecran simt o nevoie apăsătoare de autoironie.