Cine sunt când scriu nu este cine sunt când programez nu este cine sunt când dansez. Sinele exterior gestionează intrarea realității în percepție, trimițând fiecare fațetă către sub-sinele cel mai potrivit. Un sine nefolosit nu dispare, ci se contopește cu celelalte, ajungând în cele din urmă să bântuie câte un sine paralel.

Asta explică poate de ce câteodată mă uit pe niște cod pe care l-am scris și murmur bulversat “oare ce-a vrut poetul să spună aici?”.